vineri, 6 august 2010

Cercul vietii

poveste frumoasa de Alecu Racoviceanu

Alpha. Am avut un vis, nu de mult, dar nici acum nu am reuşit să-i extrag toate învăţămintele şi de aia mă gândesc încă la el. Se făcea, ca în toate visele, că m-am întânit cu un om. Eu vă spun sincer că nu cred că era Dumnezeu, deşi m-a cam lăsat să înţeleg asta. Era un tip normal, ca fiecare dintre noi… sau poate noi eram după chipul şi asemănarea lui, nu are importanţă. În fine, îmi zice “Am un cadou pentru tine, e mare lucru. Vreau să te gândeşti bine înainte de a-mi da un răspuns”… “Nu mă mai fierbe, spune odată!”. Se uită în ochii mei şi-mi vorbeşte răspicat: “Pentru tine rup o singură dată Cercul Vieţii. Alege o persoană din apropierea ta şi o transform în nemuritor!”
“Pe bune?” Nu mă grăbea nimic, aşa că am convenit să vorbim în noaptea următoare, când trebuia să-i dau răspunsul. M-am trezit fericit, doar urma să fac nemuritor un om iubit.


Beta. Pe trezie am ascultat una dintre acele melodii care nu-ţi spun nimic până nu o trăieşti. “Can the Circle be Unbroken (By and By)”, un goespel scris de AP Carter, unul dintre părinţii muzicii country şi socrul lui Johnny Cash, inspirat de un imn religios compus de doi autori care au călătorit toată viaţa cu predicatori misionari. Carter, omul ăsta, cu o melodie a reuşit, pe bune, să întârzie reacţia Casei Albe la atacul de la Pearl Harbour, a schimbat toate versurile de slavă divină cu o poveste simplă, un om urmăreşte înmormântarea mamei sale şi îl întreabă pe Dumnezeu dacă nu poate rupe Cercul Vieţii doar cât să o poată păstra alături pe fiinţa care i-a dat naştere. Dar El nu a rupt Cercul nici măcar pentru cea care i-a născut pruncul, ar fi făcut-o pentru un cowboy? Nu, şi lui Carter îi rămâne doar să se roage de dricar să nu hurducăie sicriul…
Am ascultat-o în cea mai bună versiune care s-a făcut vreodată, foştii  hippioţi de la Nitty Gritty Dirt Band au reunit trei generaţii de cântăreţi  country într-o singură piesă, totul sub patronajul patriarhilor
Johnny Cash şi Roy Acuff.




Alpha. Le-aţi văzut feţele? Luminoase, fericite, doar un imn religios te poate transpune aşa! Oamenii ăştia vorbesc cu Dumnezeu. Ah, că nu-i ascultă… asta e treaba lor. Eu aveam treaba mea, dată de individ. Prima zi am irosit-o imaginându-mă cum voi ferici un om drag. Noaptea, tipul mi-a apărut din nou. L-am rugat să mă păsuiască pentru că nu am ales încă persoana demnă prin iubirea mea de darul lui. A spus că mă va ajuta să aleg şi în vis am păşit în alt vis, în care m-am regăsit în câteva secvenţe din viaţă.
Teta/ Delta. La 10 ani, pus în faţa aceluiaşi cadou, alegeam, în visul din vis, să dau viaţă veşnică primei pisicuţe care mi-a murit în braţe. La 20, fără dubiu, cuceream o fată dăruindu-i viaţă veşnică, pentru că eu mă simţeam deja nemuritor. Zece ani mai târziu simţeam că mă schimb şi mă alegeam pe mine să fiu veşnic. La 40, copilul meu primea binecuvântarea vieţii veşnice. M-am trezit la 90 de ani când, dând în mintea copiilor, voiam să fac nemuritor pomul sub care îmi uitaseră scaunul cu rotile. M-am trezit puţin nedumerit… ce să aleg azi ca să nu-mi pară rău peste 10 ani?
Beta. Dimineaţa am început să mă gândesc serios. Cui îl dai? Copilului? Da, e prima fiinţă la care mă gândesc acum, dar dacă o să mai am unul? Cum voi trăi tot restul vieţii după ce am ales între ei? Ea? Greu, acum da, din tot sufletul, dar câtă nemurire ar mai avea iubirea noastră când eu voi îmbătrâni iar Ea va rămâne frumoasă şi odihnitoare ca o prerie când iarba e de culoarea rodului, verde închis?

Cel mai bun prieten? Şi să-l condamn să-şi vadă copiii îmbătrânind şi murind?
Mama… pentru ea darul din visul meu ar veni prea târziu şi atunci mi-am amintit refrenul melodiei. “Ne aşteaptă o casă mai bună în Ceruri”. Şi feţele cântăreţilor atât de luminoase, atât de încrezătoare… Ştiu ei ceva, simt ceva când cântă invocându-L? Abia am aşteptat să adorm din nou.
Alpha. A apărut aproape imediat şi l-am luat la rost ” Pe cine minţi?
Oricine ai fi, tu doar administrezi Cercul, nu-l poţi rupe, nu-l poţi nici
măcar încetini. Şi dacă poţi să faci ceva din toate astea fă-o pentru toţi
ai mei sau pentru niciunul. Noi avem drumul nostru spre o reuniune şi vom ajunge pe rând acolo, dar vom ajunge sigur!”.

M-am aşteptat să se supere, dar el doar a ridicat din umeri şi a dispărut pentru totdeauna din visele mele.
Beta. Câteodată, când ascult prea mult “Can the Circle Be Unbroken” mi se pare că-i văd silueta în ochii cântăreţilor, dar aproape sigur mă înşel.


Ema, Brasov spunea...

Oau! Zuzelor sunteti pline de surprize: de la postari despre Bote la filosofie existentiala! Fritz Heinemann ar pali! Lasand gluma la o parte am citit cateva articole de pe blogul linkuit. Racoviceanu merita citit. E bun!

Zuzele spunea...

Da, este un foarte bun ziarist!:)

Whatsapp Button works on Mobile Device only

Start typing and press Enter to search