Mie-mi place ideea de nunta, dar nu si cea de casatorie :)) Am crescut citind povesti cu printese si iubiri care dureaza o viata, iar acum, la o luna distanta de 24 de ani, am realizat deja ca nu exista asa ceva. E dureros, dar asta e adevarul. Unii oameni te surprind dupa 20 de ani si ajungi sa crezi ca nu stii nimic despre omul cu care ai impartit jumatate de viata. Pana la barbatul care-mi va demonstra contrariul...la parerea asta raman.
ha-ha! ce tare a fost asta! eu sincer, daca se poate, mai bine ma lipsesc de nunta... prietenul meu si cu mine suntem impreuna de 4 ani (vine aniversarea in mai putin de doua saptamani) si eu, cel putin, sunt de parere ca mai putem sa mai ramanem la stadiul asta o perioada nedefinita :) parintii incep sa bage hinturi si zambete si soapte, dar eu sunt greu de convins ca mi-ar fi mai bine cu un contract in sertar si o verigheta pe deget :)
pe de o parte, am impresia clara ca in momentul in care 'you take something for granted', nu te mai straduiesti in fiecare zi sa fie bine si foarte bine, simti ca nu mai ai de pierdut, iar aceasta resemnare e adeseori dezastruoasa pentru o relatie.
@ Mirela, asa ai simtit dintotdeauna sau vreo experienta nereusita cu vreun iubit te-a facut sa gandesti asa?
@ YellowJade, eu cred invers decat tine: imi place ideea de casatorie, dar nu nebunia nuntii :) Mi se pare un eveniment atat de greu de planuit, de trecut peste, incat vreau sa ma trezesc direct maritata fara sa trec prin toate pregatirile si harababura nuntii :) Nu fi pesimita:) Eu am trecut prin toate stadiile, inclusiv cel in care cred ca te afli tu acum, cand constati cu dezamagire ca nu se intampla ceea ce sperai/credeai ca poate fi. Gandeste ca poate nu el este alesul, n-a fost sa fie si ca cineva mult mai bun, fix pentru inima ta, astepta la coada sa intervina in viata ta :)
@ Monica, eu cred ca simti exact cand trebuie sa te mariti/insori! Pana nu demult, niciodata nu m-a atras ideea de a ma lega pe viata de cineva, imi repugna chiar si gandul la nunta, casatorie, verighete, rochie de mireasa, etc. In schimb, momentan simt nevoia de a apartine cuiva, de a fi legata sufleteste de omul pe care il iubesc, insa in cel mai frumos sens al cuvantului. Vreau sa fiu nevasta, vreau sa am un sot, vreau ca relatia noastra sa treaca la nivelul urmator, iubirea noastra sa evolueze intr-o directie ceva mai...matura. Simt ca am copilarit destul si m-am jucat destul de-a relatia :) Sunt relatii care se distrug dupa casatorie, iubiri mari care au murit imediat ce au intrat in joc verighetele. Probabil ca s-a intamplat ceea ce spui tu, ca partenerii nu s-au mai straduit sa se faca fericiti unul pe celalat, ca au considerat ca li se cuvine totul fara a ridica un deget doar pentru ca au verighete, domnule. Insa, sunt si relatii care s-au imbunatatit dupa casatorie, barbati aventurieri si nepasatori care s-au cumintit dupa ce au devenit soti si mai apoi, tati; femei care dormeau prin cluburi si care dupa ce s-au maritat, si-au dat seama ca pot fi mame foarte bune si se pot dedica intru totul barbatului iubit. Poate ca peste un an voi gandi altfel, dar acum mi se pare o perioada atat de frumoasa casatoria si ca intre doi oameni uniti, simbolic, de 2 verighete trebuie sa existe niste sentimente atat de frumoase, o dragoste puternica, stabila, sincera...
Eu ma marit anul asta :D Desi nu am crezut niciodata ca am sa o fac..pentru ca eram foarte libertina si imi era frica de casatorie..dar am cunoscut barbatul perfect..si in 2 luni m-a cerut de sotie si acu pe 10 septembrie anul asta ne casatorim :D
Eu am fost ceruta de sotie dupa 6 luni de relatie, iar dupa inca 6 luni ne-am casatorit si totul este ffff frumos. Mai ales de vreo 3 luni si jumatate, de cand s-a nascut Zuzelul D.... Cand esti casatorita treci mai repede peste orice fleac si nu-ti mai strangi catrafusele sa pleci dupa orice cearta... C de.... ti-e rusine de familie, etc. Si cum noaptea e cel mai bun sfetnic, are grija sa ne rezolve si noua micile conflicte :p
Sotul meu are un avatar preferat cu doi miri, si jos scrie GAME OVER :)). Si acum ca sa il citez pe Mircea Badea casatoria este punctul maxim intr-o relatie, mai sus de atat nu ai cum sa ajungi asa ca dupa casnicie incepi sa scazi. Nu stiu daca este chiar asa dar cert este ca se intampla ceva cu oamenii dupa casnicie si parca uita ce anume i-a facut sa se casatoreasca si anume DRAGOSTEA.
Zuza, ai si tu mare dreptate! Si mai ales, imi place cum ai pus problema, ce argumente ai ales,sunt exact cele bune :) cele care chiar ar puea asigura un "happy ever after". Si probabil ai dreptate, eu nu sunt pregatita inca sa cresc, sa ma maturizez...implinesc 26 de ani si ma simt inca ca la 18. Si as vrea sa raman la stadiul asta inca ceva vreme, sa mai "pacalesc" timpul, societatea si pe mine insami :) Probabil intervine si faptul ca, la fel cum ai spus si tu, mi-e o groaza teribila de tot ce presupune o nunta, de harababura, restaurante, sarmale si dansul pinguinului :)) e pur si simplu prea mult stress..si prea mule lucruri care se intampla pentru alii si nu pentru miri... Daca vreodata as incuviinta sa ma casatoresc, ar fi pe o plaja pustie de pe langa Navodari, alaturi de familie si cei mai apropiati prieteni, fara invitatii din obligatie, fara colegii de serviciu ai mamei, fara vecini din blocul de peste drum care au aflat si vor si ei sa participe ca ti-au imprumutat o surubelnita... Dar va fi greu de convins un popa sa vina sa ma casatoreasca pe mine in hipiotenie absoluta, nu???...dar cine stie :)
Zuzele, eu va impartasesc parerea. Si consider casatoria o dovada de maturitate. Cine spune ca nu are nevoie de o hartie si o saiba, e clara treaba ca inca mai copilareste si nu iubeste din toata inima, la bine si la rau.
Monica, eu vreau pe plaja la Corbu sa ma marit :))) Bine, asta in eventualitatea in care nu am timp sa merg in Caraibe :))) Sa fie o plaja curata si o mare linistita, candva la apus, in stil american, cu bolta de flori si cu prieteni in picioarele goale si haine de in, nu pampoane si sclipiciuri in par. si desigur, FARA DANSUL PINGUINULUI PE CARE IL URASC DIN SUFLET!:))
hi-hi! plaja mea secreta e cea de la Vadu, de langa Corbu, dar cred ca si Corbu ar fi o varianta, fiind mai aproape de drum si putin mai amenajata :) (nu pot sa cred! ce coincidenta!) :
Ma amuza teribil fotografia cu verighetele.. Cat despre casatorie... Well, eu am o problema cu ea. Mama mea a avut 1 casatorie esuata si apoi inca o relatie de 8 ani esuata si in prezent, una de 10 care nu e chiar stralucita. Am trecut prin despartiri urate, certuri samd, iar sora mea (vitrega), a trecut prin momente urate si ea. Am decis atunci ca nu ma voi casatori niciodata :)) Dar eram copil si nu stiam. Acum, nu ma voi casatori decat daca voi fi sigura pe mine si pe relatie ca va dura si ca voi avea copii fericiti. Sau macar, daca se va ivi un divort, ca nu va fi urat si ca tatal copiilor mei isi va iubi si pretui copii si dupa divort. In alta ordine de idei, lasand traumele la o parte, consider totusi ca aceasta "hartie" este absolut necesara atunci cand un cuplu decide sa convietuiasca impreuna "forever and ever". Nu pentru rude, parinti si vecini. Ci pentru siguranta si unitatea familiei. Sunt situatii destul de urate cand dupa 10 ani a intervenit un divort, timp in care tot ce se achizitionase(fie de ea, fie de el) se trecuse pe numele LUI. Apoi, la despartire.. fa tu femeie dovada ca ai bagat bani in casa omului si ca ai si tu dreptul la ceva :)) Asa ca, atata timp cat relatia merge bine, nu ai planuri serioase de viitor si inca nu aveti totul la "comun", nu e nevoie de act. Dar pentru siguranta(nu pentru verigheta sau statut de femeie maritata)este inteligent sa te casatoresti. Am 24, relatie de 4 ani si nu simt nevoia sa o fac, din acelasi motive care s-au enumerat de cineva mai sus. Nu ma simt suficient de matura sa fac pasul asta. As vrea sa mai stau asa cativa ani buni.. :D
dar toate sunteti cu prefixul 2 la varsta? in cazul asta e si normal sa nu vreti sa va maritati,eu am avut fobie de maritat pana acum cativa ani, dar am o decada avans la varsta :D dar pana la urma casatoria ar trebui sa vina cand esti pregatit(a)si nimic altceva sa nu te influenteze, daca faci asa, nu ai ce regreta. si da, e adevarat, oamenii nu mai depun asa eforturi dupa ce s-au casatorit, dar e bine cand se numeste relaxare, pana la urma te simti ca acasa, nu? nu ma refer la cei care nici nu-si mai arata respect dupa, asta e altceva.
Mie imi place ideea de casatorie, insa mi se pare ca trebuie facute toate la timpul lor.
Am 20 de ani, sunt impreuna cu iubitul meu de 4 ani si cateva luni si desi vrem sa ne petrecem toata viata impreuna, nu ne sta gandul la casatorie.
Am discutat despre asta, am facut 10 de planuri despre cum va fi nunta, etc :)), dar amandoi suntem deacord ca unele lucruri pe care vrem sa le facem nu ar fi la fel de intense daca am fi casatoriti, cum si invers, sunt lucruri care consideram ca sunt mai interesante daca sunt facute dupa casatorie.
Poza m-a dus instant cu gandul la "baba" si "mosul" pe care le folosea bunica mult de tot ca inchizatori :)).
Eu nu m-as marita niciodata. Nu stiu de ce. Nu-mi surade deloc ideea unui angajament pe viata...
Mie-mi place ideea de nunta, dar nu si cea de casatorie :))
Am crescut citind povesti cu printese si iubiri care dureaza o viata, iar acum, la o luna distanta de 24 de ani, am realizat deja ca nu exista asa ceva. E dureros, dar asta e adevarul. Unii oameni te surprind dupa 20 de ani si ajungi sa crezi ca nu stii nimic despre omul cu care ai impartit jumatate de viata.
Pana la barbatul care-mi va demonstra contrariul...la parerea asta raman.
ha-ha! ce tare a fost asta!
eu sincer, daca se poate, mai bine ma lipsesc de nunta...
prietenul meu si cu mine suntem impreuna de 4 ani (vine aniversarea in mai putin de doua saptamani) si eu, cel putin, sunt de parere ca mai putem sa mai ramanem la stadiul asta o perioada nedefinita :)
parintii incep sa bage hinturi si zambete si soapte, dar eu sunt greu de convins ca mi-ar fi mai bine cu un contract in sertar si o verigheta pe deget :)
pe de o parte, am impresia clara ca in momentul in care 'you take something for granted', nu te mai straduiesti in fiecare zi sa fie bine si foarte bine, simti ca nu mai ai de pierdut, iar aceasta resemnare e adeseori dezastruoasa pentru o relatie.
@ Mirela, asa ai simtit dintotdeauna sau vreo experienta nereusita cu vreun iubit te-a facut sa gandesti asa?
@ YellowJade, eu cred invers decat tine: imi place ideea de casatorie, dar nu nebunia nuntii :) Mi se pare un eveniment atat de greu de planuit, de trecut peste, incat vreau sa ma trezesc direct maritata fara sa trec prin toate pregatirile si harababura nuntii :)
Nu fi pesimita:) Eu am trecut prin toate stadiile, inclusiv cel in care cred ca te afli tu acum, cand constati cu dezamagire ca nu se intampla ceea ce sperai/credeai ca poate fi. Gandeste ca poate nu el este alesul, n-a fost sa fie si ca cineva mult mai bun, fix pentru inima ta, astepta la coada sa intervina in viata ta :)
@ Monica, eu cred ca simti exact cand trebuie sa te mariti/insori! Pana nu demult, niciodata nu m-a atras ideea de a ma lega pe viata de cineva, imi repugna chiar si gandul la nunta, casatorie, verighete, rochie de mireasa, etc. In schimb, momentan simt nevoia de a apartine cuiva, de a fi legata sufleteste de omul pe care il iubesc, insa in cel mai frumos sens al cuvantului. Vreau sa fiu nevasta, vreau sa am un sot, vreau ca relatia noastra sa treaca la nivelul urmator, iubirea noastra sa evolueze intr-o directie ceva mai...matura. Simt ca am copilarit destul si m-am jucat destul de-a relatia :)
Sunt relatii care se distrug dupa casatorie, iubiri mari care au murit imediat ce au intrat in joc verighetele. Probabil ca s-a intamplat ceea ce spui tu, ca partenerii nu s-au mai straduit sa se faca fericiti unul pe celalat, ca au considerat ca li se cuvine totul fara a ridica un deget doar pentru ca au verighete, domnule.
Insa, sunt si relatii care s-au imbunatatit dupa casatorie, barbati aventurieri si nepasatori care s-au cumintit dupa ce au devenit soti si mai apoi, tati; femei care dormeau prin cluburi si care dupa ce s-au maritat, si-au dat seama ca pot fi mame foarte bune si se pot dedica intru totul barbatului iubit.
Poate ca peste un an voi gandi altfel, dar acum mi se pare o perioada atat de frumoasa casatoria si ca intre doi oameni uniti, simbolic, de 2 verighete trebuie sa existe niste sentimente atat de frumoase, o dragoste puternica, stabila, sincera...
Eu ma marit anul asta :D Desi nu am crezut niciodata ca am sa o fac..pentru ca eram foarte libertina si imi era frica de casatorie..dar am cunoscut barbatul perfect..si in 2 luni m-a cerut de sotie si acu pe 10 septembrie anul asta ne casatorim :D
Iulia, casa de piatra!!!!! :)
Multumesc frumos!
Eu am fost ceruta de sotie dupa 6 luni de relatie, iar dupa inca 6 luni ne-am casatorit si totul este ffff frumos. Mai ales de vreo 3 luni si jumatate, de cand s-a nascut Zuzelul D.... Cand esti casatorita treci mai repede peste orice fleac si nu-ti mai strangi catrafusele sa pleci dupa orice cearta... C de.... ti-e rusine de familie, etc. Si cum noaptea e cel mai bun sfetnic, are grija sa ne rezolve si noua micile conflicte :p
Sotul meu are un avatar preferat cu doi miri, si jos scrie GAME OVER :)). Si acum ca sa il citez pe Mircea Badea casatoria este punctul maxim intr-o relatie, mai sus de atat nu ai cum sa ajungi asa ca dupa casnicie incepi sa scazi. Nu stiu daca este chiar asa dar cert este ca se intampla ceva cu oamenii dupa casnicie si parca uita ce anume i-a facut sa se casatoreasca si anume DRAGOSTEA.
Zuza, ai si tu mare dreptate! Si mai ales, imi place cum ai pus problema, ce argumente ai ales,sunt exact cele bune :) cele care chiar ar puea asigura un "happy ever after".
Si probabil ai dreptate, eu nu sunt pregatita inca sa cresc, sa ma maturizez...implinesc 26 de ani si ma simt inca ca la 18. Si as vrea sa raman la stadiul asta inca ceva vreme, sa mai "pacalesc" timpul, societatea si pe mine insami :)
Probabil intervine si faptul ca, la fel cum ai spus si tu, mi-e o groaza teribila de tot ce presupune o nunta, de harababura, restaurante, sarmale si dansul pinguinului :)) e pur si simplu prea mult stress..si prea mule lucruri care se intampla pentru alii si nu pentru miri...
Daca vreodata as incuviinta sa ma casatoresc, ar fi pe o plaja pustie de pe langa Navodari, alaturi de familie si cei mai apropiati prieteni, fara invitatii din obligatie, fara colegii de serviciu ai mamei, fara vecini din blocul de peste drum care au aflat si vor si ei sa participe ca ti-au imprumutat o surubelnita...
Dar va fi greu de convins un popa sa vina sa ma casatoreasca pe mine in hipiotenie absoluta, nu???...dar cine stie :)
Zuzele, eu va impartasesc parerea. Si consider casatoria o dovada de maturitate. Cine spune ca nu are nevoie de o hartie si o saiba, e clara treaba ca inca mai copilareste si nu iubeste din toata inima, la bine si la rau.
Monica, eu vreau pe plaja la Corbu sa ma marit :))) Bine, asta in eventualitatea in care nu am timp sa merg in Caraibe :))) Sa fie o plaja curata si o mare linistita, candva la apus, in stil american, cu bolta de flori si cu prieteni in picioarele goale si haine de in, nu pampoane si sclipiciuri in par. si desigur, FARA DANSUL PINGUINULUI PE CARE IL URASC DIN SUFLET!:))
Zuza O, si cum l-ai cunoscut tu pe sotul tau? Poti sa ne impartasesti aceasta experienta?:)))
hi-hi! plaja mea secreta e cea de la Vadu, de langa Corbu, dar cred ca si Corbu ar fi o varianta, fiind mai aproape de drum si putin mai amenajata :)
(nu pot sa cred! ce coincidenta!) :
Ma amuza teribil fotografia cu verighetele..
Cat despre casatorie... Well, eu am o problema cu ea. Mama mea a avut 1 casatorie esuata si apoi inca o relatie de 8 ani esuata si in prezent, una de 10 care nu e chiar stralucita. Am trecut prin despartiri urate, certuri samd, iar sora mea (vitrega), a trecut prin momente urate si ea. Am decis atunci ca nu ma voi casatori niciodata :)) Dar eram copil si nu stiam. Acum, nu ma voi casatori decat daca voi fi sigura pe mine si pe relatie ca va dura si ca voi avea copii fericiti. Sau macar, daca se va ivi un divort, ca nu va fi urat si ca tatal copiilor mei isi va iubi si pretui copii si dupa divort.
In alta ordine de idei, lasand traumele la o parte, consider totusi ca aceasta "hartie" este absolut necesara atunci cand un cuplu decide sa convietuiasca impreuna "forever and ever". Nu pentru rude, parinti si vecini. Ci pentru siguranta si unitatea familiei. Sunt situatii destul de urate cand dupa 10 ani a intervenit un divort, timp in care tot ce se achizitionase(fie de ea, fie de el) se trecuse pe numele LUI. Apoi, la despartire.. fa tu femeie dovada ca ai bagat bani in casa omului si ca ai si tu dreptul la ceva :))
Asa ca, atata timp cat relatia merge bine, nu ai planuri serioase de viitor si inca nu aveti totul la "comun", nu e nevoie de act. Dar pentru siguranta(nu pentru verigheta sau statut de femeie maritata)este inteligent sa te casatoresti.
Am 24, relatie de 4 ani si nu simt nevoia sa o fac, din acelasi motive care s-au enumerat de cineva mai sus. Nu ma simt suficient de matura sa fac pasul asta. As vrea sa mai stau asa cativa ani buni.. :D
CrazyStuff, o sa simti cand va fi momentul potrivit!:)
Ai dreptate. Cand o fi sa fie, este si atat. :))
dar toate sunteti cu prefixul 2 la varsta? in cazul asta e si normal sa nu vreti sa va maritati,eu am avut fobie de maritat pana acum cativa ani, dar am o decada avans la varsta :D
dar pana la urma casatoria ar trebui sa vina cand esti pregatit(a)si nimic altceva sa nu te influenteze, daca faci asa, nu ai ce regreta.
si da, e adevarat, oamenii nu mai depun asa eforturi dupa ce s-au casatorit, dar e bine cand se numeste relaxare, pana la urma te simti ca acasa, nu?
nu ma refer la cei care nici nu-si mai arata respect dupa, asta e altceva.
surubul si piulita se insurubeaza ,nu se casatoresc.Analogia e perfecta,exista insurubare ,exista dez-insurubare.C'est la vie!
Mie imi place ideea de casatorie, insa mi se pare ca trebuie facute toate la timpul lor.
Am 20 de ani, sunt impreuna cu iubitul meu de 4 ani si cateva luni si desi vrem sa ne petrecem toata viata impreuna, nu ne sta gandul la casatorie.
Am discutat despre asta, am facut 10 de planuri despre cum va fi nunta, etc :)), dar amandoi suntem deacord ca unele lucruri pe care vrem sa le facem nu ar fi la fel de intense daca am fi casatoriti, cum si invers, sunt lucruri care consideram ca sunt mai interesante daca sunt facute dupa casatorie.
Poza m-a dus instant cu gandul la "baba" si "mosul" pe care le folosea bunica mult de tot ca inchizatori :)).
Pupici
Trimiteți un comentariu