Sergiu Nicolaescu, despre dragoste...

foto: Libertatea

Este rusinos ce se intampla in zilele astea pe la TV. 

Inteleg demersul jurnalistic pana la un punct, insa neamurile proaste nu se pot opri atunci cand bunul simt ii implora sa o faca si scornesc exagerat in trecutul unui om, mai cu seama atunci cand acesta a plecat dintre noi. Pentru ca mortul nu mai poate contesta nimic, nu se mai poate apara, nu poate implora sa fie lasat in pace. Oare de ce nu a fost disecata relatia lui cu o femeie mult mai tanara atunci cand traia? De ce nu s-a discutat despre relatia sa cu Ceausescu atunci cand era viu? Din lipsa de curaj a celor care acum se cred mari jurnalisti de investigatii? Atunci probabil nu puteau ridica privirea de jos in fata marelui Sergiu Nicolaescu...

De cand domnul Sergiu Nicolaescu a pierdut lupta cu boala televiziunile se intrec in exclusivitati care de care mai penibile si este pacat ca memoria unui om remarcabil este mudarita de astfel de mojici cu mizerii neimportante care nu ar trebui sa vada lumina reflectoarelor si pe cea a tiparului.

Si mi-a crapat obrazul de rusine atunci cand sleahta aia de cretini a inceput sa o huiduie pe fosta sotie, la finalul procesului de incinerare a trupului marelui regizor si actor Sergiu Nicolaescu. Au inceput sa scoata gunoaie pe gura intr-un moment critic in viata familiei, dar si a celor care l-au iubit pe maestrul cinematografiei romanesti si nu numai. Cred ca daca vaduva lui Nicolaescu nu era protejata de prieteni, ar fi fost chiar in stare sa o loveasca acele bestii care ii cereau socoteala pentru ca a respectat dorinta idolului lor. Ce-o fi oare in capul acelor cretini care au huiduit faptul ca nu si-au putut vedea idolul in sicriu si au desfiintat chiar decizia mortului de a nu fi inhumat. Cine sunt ei sa judece? Cum sa-ti poti permite o asemenea aroganta si ce hal de suflet sa ai sa reactionezi in acel mod barbar intr-un moment atat de dureros?

Si mi-a mai fost rusine pentru decizia Bisericii reprezentate de acele fete sus-puse, conducatoare de limuzine ultimul racnet, acei indivizi aroganti si rai care poarta haine preotesti doar pentru a-si spori veniturile. Si nu imi pare rau pentru ca spun asta. Un preot trebuie sa imbie la bunatate si dragoste, la prietenie si credinta, la pace si iertare, nu la ura si orgoliu, la razbunare si pedeapsa. Pacat ca exista astfel de indivizi in sanul Bisericii, care ar trebui sa fie casa Domnului si nu a celui cu coarne...

Am avut onoarea sa-l cunosc pe domnul Sergiu Nicolaescu si in calitate de fan al filmelor sale, si in calitate de jurnalist si m-a impresionat prin amabilitate, modestie si profesionalism. Din pacate, ne-am auzit la telefon si in momente mai putin fericite, atunci cand scandalul cu Nicu Covaci era pe val si i-am cerut parerea de cateva ori in aceasta privinta, dar si cu ocazii fericite, cand l-am intrebat care este secretul frumoasei sale relatii de dragoste cu o femeie mult mai tanara. A ezitat sa-mi raspunda pentru ca, asa cum stie toata lumea, era un om discret care nu si-a fluturat niciodata viata personala in emisiuni tv sau in paginile tabloidelor, iar relatia cu Dana cu atat mai putin. Era, cumva, micul sau secret, acel ceva al lor si numai al lor care nu trebuia aflat pentru ca astfel s-ar fi spulberat misterul. 

Nu am insistat pentru ca vorbeam cu Sergiu Nicolaescu si nu cu Simona Sensual si nu mi-as fi permis vreodata sa ma trag de sireturi, intr-un subiect atat de fragil, cu dumnealui.

Dar, totusi, mi-a dat un raspuns pentru care i-am fost recunoscatoare si care mi-a ramas in minte, mai ales dupa ce am vazut o emisiune la Antena 3, zilele trecute, in care Mihai Gadea a insistat sa evidentieze relatia frumoasa pe care Sergiu Nicolaescu a avut-o cu mult mai tanara Dana, careia nu i-a spus niciodata "Te iubesc", dar a raspuns afirmativ, in fiecare zi a relatiei lor de peste 20 de ani, la intrebarea "Ma iubesti?".

 "Trăiesc clipa! Niciodată nu am premeditat ceva în relaţiile pe care le-am avut. Mi-a plăcut să las viaţa să-şi urmeze cursul şi să aştept să văd ce-o ieşi. De data aceasta, a ieşit ceva ce durează de ...20 ani. Dacă mă întreb, nici nu ştiu cum s-a întâmplat una ca asta. Cred că o dragoste odată înfiripată, rămâne pentru totdeauna. Este o mare diferenţă de vârsta între noi, însă probabil că relaţia a rezistat pentru că ţinem unul la celălalt şi am făcut întotdeauna ce am simţit, am trăit fiecare moment la intensitate maximă!"

Mi-a spus Sergiu Nicolaescu pe 7 februarie 2011, declaratie aparuta in cadrul unui material publicat in ziarul Puterea.

Sa te odihnesti in pace, domnule Sergiu Nicolaescu!