Astazi am deschis ochii fix la 6.23 si primul gand a fost "Ce-as manca niste icre pe paine prajita, cu masline Kalamata alaturi". Da, Taurul gurmand, care mi-s, are din cand in cand pofte culinare pe care si le descrie in cele mai mici detalii si apoi plange ca nu are in momentul exact acel ceva. Uneori mi-e pofta de un anumit sos pentru cartofi prajiti mancat in Hamburg sau de anumite paste din Zakynthos sau de un nu stiu ce ciorba din Timisoara. Mda, imi fac rau, stiu, dar nu e ca si cand m-as putea abtine. Din fericire, icrele de care aveam pofta in miez de dimineata sunt cele de la Casa Doina, de aici de pe plan local, adicatelea, ceea ce este o mare fericire.
Pe 22 iunie am luat contact cu delicatesa cu pricina, la superpetrecerea de aniversare a celor 125 de Casa Doina. Habar nu aveam ca acest loc drag mie, in care am cateva amintiri frumoase de tot, are in spate o asa istorie. Apropo, stiati (daca nu, aflati acum!) ca a fost proiectat initial pentru a servi ca pavilion grandioasei Expoziții de la Paris din 1890, dar a fost finalizat abia in 1892 datorita lipsei de fonduri? Maestrul Ion Mincu il denumeste „Bufetul de la Sosea”, iar in scurt timp acesta devine locul preferat al bucurestenilor reprezentati cu precadere de catre boieri. In 2003, Bufetul se transforma in actualul “Restaurant Casa Doina” ce pastreaza insa acelasi aer specific a Bucurestiului de alta data, a vremurilor in care dupa o plimbare cu trasura, ori dupa celebra „Bataie cu flori”, boierii insotiti de sotiile imbracate dupa ultima moda pariziana, se retrageau pentru racoritoare sau supeu.
Revenind, pe 22 iunie, peste 300 de oameni au luat parte la un eveniment ca o calătorie în timp, aniversarea de 125 ani si-a plimbat invitații în trei dintre cele mai glorioase perioade, anul 1892, anul 1960 și 2017.
Astfel, muzica și experiența culinară au fost împărțite între cei trei ani.
Cvartetul și prezența saxofonistei Marcela Onofrei, împreună cu ritmurile dansate ale Trupei Friends și minunata voce a Adei au fost responsabili cu buna dispoziție și relaxarea.
Grădina cu numeroase hortensii albe a îmbrăcat evenimentul în straiele unei nopți perfecte de vară, care s-a încheiat târziu în miezul nopții.
Gradina Casei Doina este un vis! UN VIS! Am avut senzatia ca am pasit intr-o oaza! Era cald in seara aceea in Bucuresti, asfaltul dogorea, eram obosita dupa o zi de munca, usor plictisita, dar nici nu ma gandeam sa refuz invitatia Ioanei Predoiu, cea responsabila cu minunatia de eveniment. Ioana este atat de draguta si pozitiva si a fost atenta la toate detaliile cand a organizat "Ziua Doinei" :), asa ca nici nu ma gandeam sa nu ciocnim un pahar cu sampanie. Si m-am felicitat pentru decizie!
Am petrecut o seara memorabila!
Va spuneam ca este fabuloasa gradina Casei Doina, poate ati vazut in live-urile pe care le-am transmis pe Facebook si in fotografii! Am simtit ca am pasit in alta lume, serios! Cu un pahar cu sampanie in mana, m-am plimbat pe aleile Casei, printre hortensiile albe, soarele era la asfintit, muzica rasuna in surdina... Absolut superb!
Pe lângă toate bucatele savuroase, care încântau papilele gustative și trimiteau invitații în timpuri străvechi, noutatea a reprezentat-o cuptorul cu lemne, care aduce multe surprize în meniul din această vară a restaurantului Casa Doina.
Mi-a placut foarte mult ideea de a oferi invitatilor ocazia de a gusta preparate din toate timpurile si chiar daca eram imbracata intr-o rochie mulata si mi-am promis inca de acasa ca NU trebuie sa consum altceva in afara de apa plata cu lamaie, cine credeti ca s-a putut abtine cand in jur sfaraiau carnea si mititeii pe gratare?
Apropo, am vazut la Casa Doina cei mai mari mitititei din viata mea! 😃 Si l-am auzit pe vecinul meu de masa, Irinel Columbeanu, punandu-se de acord cu amicii sai, ca la Casa Doina sunt cei mai buni mititei din oras si imprejurimi. Acum mi-e tare ciuda ca nu am gustat, sunt mare amatoare de mititei, dar atat de multe preparate imi pusesem in farfurie si oricum as fi vrut sa ma dau si eu diva cu fite si sa-mi aleg de pe mese doar trei frunze de salata si jumatate de rosie.
Initial asa a fost, numai ca am vazut icrele!
Pot rezista la orice, mai putin la icre! Am mancat in atat de multe locuri, incat le recunosc dupa aspect pe cele bune. Mda, si ce sa zic... Cand le-am vazut pe acestea ale Doinei, am uitat instant de rochia mulata, de planul meu - "no fat până la pensie", de celulita cu care ma lupt si de dieta cu fructe si legume. Evident ca a fost una dintre cele mai bune salate de icre DIN LUME si atat de mult am laudat-o, in timp ce mancam, ca toata lumea de la masa s-a ridicat pentru a-si lua de la bufet salata de icre. 😀
Asa! Sa trecem peste, ca deja imi ploua in gura!
Evident ca am mai mancat si altceva, doar era acolo paradisul gurmanzilor!
Tartine cu branza, ficat la gratar, coaste fripte, doua sarmale, am gustat de la Adriana o bucatica de pui fript-copt, nu mi-am dat seama exact cum era pregatit, dar era un deliciu!!!
Si nu mai stiu! Retin doar ca am trecut de vreo cinci ori pe la bufet, dar nu mai retin ce delicatese am tot gustat... Trebuie sa aruncati un ochi peste meniul Casei Doina, sa va faceti o idee despre ce minuni gatesc oamenii acolo!
Ah, mi-am amintit acum galustele cu prune! Vaaaai, o mi-nu-ne! Si iar imi ploua in gura!
Gata, destul cu rememorarea culinara! Este aproape pranz si am "mancat" doar un ceai verde astazi, asa ca ma intelegeti!
Mergeti la Casa Doina, chiar si pentru o cafea in gradina! Va veti indragosti de locul acela, va asigur!
Trimiteți un comentariu