M-am indragostit la prima vedere de Roma, asa cum ma asteptam, de altfel. Roma este un vis. Este istorie, este mister, este emotie. Este orasul in care nu te poti plictisi o secunda, locul in care esti inconjurat de frumos la orice pas, locul in care cladirile sunt din dantela sculptata. Este fascinanta, hipnotizanta parca. Te farmeca si te cucereste pentru totdeauna.
Vreau sa ma intorc iar si iar.
Mi-e dor sa ma plimb pe aleile Forumului Roman, sa revad Colosseumul, sa stau cateva clipe sub lumina divina din interiorul Panthenonului, sa mananc cea mai buna inghetata din lume, sa mi se para incredibila de buna pizza cu somon, sa admir, cu o cafea in mana, frumusetea ireala a Fontanei di Trevi... Am aruncat un banut aici, deci sigur ma voi reintoarce!
In fata Castelului Sant’Angelo am trait unul dintre cele mai frumoase momente din viata mea. Priveam spre Tibru și podul Sant’Angelo, care este decorat cu statui reprezentand ingeri, soarele imi incalzea pielea, se auzeau acordurile fine ale "It's a wonderful world" cantate la chitara de undeva din apropiere si am simtit cum imi dau lacrimile. Era atat de multa emotie in momentul ala, atat de mult frumos dinaintea ochilor mei si atat de mult bine in sufletul meu, incat nu mi-am putut retine lacrimile. La un moment dat, pentru cateva fractiuni de secunda, poate, n-am mai auzit nimic in jur, m-am simtit intr-o bula de fericire, rupta parca de tot ce-i in jur. A fost sublim!
Toata ziua aceea, de altfel, a fost sublima. Era fix de ziua mea, pe 8 mai. Dimineata am vizitat Vaticanul, mai apoi Piata San Pietro, toata zona care duce spre Castelul Sant'Angelo. Ne-am plimbat pe strazi cu o inghetata in mana, ratacind pur si simplu, fara o tinta anume. Am descoperit restaurante, terase, locuri superbe. Iar mai apoi am luat trenul si am mers la mare. Asta a fost cea mai mare dorinta de ziua mea: sa ajung la mare. Si Universul m-a ascultat.
Va arat intr-o postare separata pozele de la mare! :)
Va las acum sa vedeti franturi din Roma prin ochii mei!
Trimiteți un comentariu