De ce a vrut Daminescu sa se spanzure cand avea 10 ani

Nu, in nici un caz nu urmeaza o poveste trista, ba din contra. Ramanem tot in lumea povestilor, a lui Mos Craciun si a copilariei. Atat de frumoasa este perioada asta a anului, incat o istorioara urata nici ca si-ar avea locul. Prin urmare, Adrian Daminescu isi aduce aminte cu umor de perioada in care era un pusti neastamparat si mai mult decat curios si se credea un personaj in povestile pe care le indragea atat de mult. Pe cand avea doar 10 ani, celebrul cantaret si-a dorit mai mult decat orice un motan vorbitor, asemeni Motanului Incaltat din povestea cu acelasi nume. Pentru ca a incercat din rasputeri sa-si faca pisicile sa vorbeasca si nu a avut succes, Daminescu a crezut ca daca va incerca sa se spanzure aidoma tanarului din poveste, motanul va incerca sa-l opreasca. Nu a reusit sa-si duca isprava la final si bine ca nu a facut-o pentru ca in nici un caz pisoiasul nu putea sa-i schimbe planul in vreun fel :))
In caz ca nu stiti, in povestea de care am amintit mai sus, un tanar care nu avea dupa ce bea apa a decis la un moment dat ca este mai bine sa incheie socotelile cu viata ca si asa traieste degeaba.

Dezamagit ca nu are nici un fel de realizare in viata si ca este singur pe lume, pustiul era cat pe ce sa-si puna streangul de gat, insa Motanul Incaltat -singurul suflet de langa el- a prins glas si l-a sfatuit sa renunte pentru ca va avea el grija ca viata sa i se schimbe in bine. Si, pana la urma, chiar asa s-a intamplat si tanarul a ajuns foarte bogat, dar daca v-am facut pofta de povesti, va sfatuiesc sa o recititi pentru ca niciodata nu este prea tarziu sa ne aducem aminte de copilarie :)

Ei bine, aceasta era si povestea preferata a lui Daminescu si tare mult isi dorea, copil fiind, un motan vorbitor. N-a reusit sa gaseasca unul pana acum, insa isi aminteste cu drag de copilarie si de inocenta cu care privea viata atunci...


Dar povestea voastra preferata care era/este?

Bine, hai ca va spun si ce citeam eu aproape in fiecare seara atunci cand eram mica. Sa fiu sincera, nu era tocmai o poveste, ci mai mult un diafilm (daca va mai amintiti de ele :)) pe care il vizionam seara de seara. Nu mai stiu cum se numea, dar stiu ca diafilmul acesta era intr-o cutiuta mov inchis, Punguta cu doi bani era in cutiuta galbena, iar Ursul pacalit de vulpe, in una verde :) Povestea mea era despre o fata extrem de frumoasa, bruneta cu buzele rosii (nu, nu era Alba ca Zapada) care avea o mama vitrega foarte rea si care o trata ca pe o servitoare. Intr-o iarna a trimis-o sa spele hainele la rau si desi acesta era inghetat bocna, tanara i-a respectat porunca. Mai apoi, mashtera a vrut zmerura in toiul iernii si si-a trimis fiica sa-i aduca din padure. Nu mai retin detaliile, dar stiu ca pana la urma, fata a intalnit un print care s-a indragostit de ea si au trait fericiti pana la adanci batraneti :) Pe vremea aceea, stiam toate detaliile, toate dialogurile si toate virgulele din poveste. Imi placea foarte tare povestea si nu adormeam pana nu urmaream diafilmul acesta. Ma mai gandesc si va spun cum se chema exact :)

Am gasit pe youtube, diafilmul Motanul Incaltat, in caz ca va e dor :)