Malina Olinescu, ce prieteni ai avut.......

Dumnezeu sa o odihneasca si o sa ierte pe Malina Olinescu! Nu vreau sa fiu rea si sa vorbesc urat de ea, nu vreau sa-mi dau cu parerea despre moartea ei pentru ca ar fi pacat. Dar parca de familia si de prietenii ei tot imi vine sa ma leg. Pur si simplu nu-l mai suport pe Calin Geambasu care sta numai la televizor, in loc sa-si vegheze cea mai buna prietena, nu mai pot cu colegii ei de formatie cu care cica sustinea concerte (nunti, de cele mai multe ori) care vor sa iasa din anonimat dand declaratii pe la Acces Direct, Happy Hour sau Kanal D. Ieri era o tipa, colega cu ea in formatie, invitata la "Drept la tinta" care vorbea numai cu zambetul pe buze, se uita sexos in camera de luat vederi... De asemenea, am ramas socata de mama Malinei, Doina Spataru. Nu pot spune ca femeia nu e distrusa din cauza tragicului eveniment, dar sa-i mai vina sa se machieze intr-o astfel de situatie?! La cateva ore dupa ce a murit Malina, Doina Spataru dadea declaratii la presa destul de cocheta si fardata. Fereasca Dumnezeu de asa ceva, dar nu stiu cui i-ar mai sta gandul sa se machieze. La fel si una care se tot prezinta "cea mai buna prietena": noaptea era la Gara de Nord, la locul accidentului si tot asa...machiata, fardata, ca doar se filma....

Cel mai tare ma enerveaza insa Calin Geambasu!

Dupa ce a scos porumbelul pe gura si a spus la locul tragicului accident ca se asteptau de la o luna la alta ca Malina sa se sinucida, acum spune ca Malina nu s-ar fi sinucis niciodata, ca plangea zile intregi, ca lesina cateodata, dar ca niciodata nu s-ar fi sinucis. Ieri spunea ca spunea intr-una "Daca Madalina Manole s-a sinucis, eu de ce nu as face-o?". 

Mai adineauri, la Acces Direct, acelasi Geambasu sustinea ca ea nu ar fi facut niciodata asa ceva si ca vezi domnule a confundat balustrada balconului cu patul pentru ca era sub efectul sedativelor. Chiar si Petre Geambasu a recunoscut in ziua accidentului ca Malina ameninta mereu cu sinuciderea. Cand a anuntat-o pe Doina Spataru, Petre Geambasu s-a exprimat :"Doina, stii...Malina a facut pana la urma prostia aia de ne tot zicea" (asa a declarat la Happy Hour). Deci?! Eu inteleg ca prietenii ei vor ca romanii sa pastreze o imagine frumoasa despre Malina si sa nu se vorbeasca in urma ei ca s-a sinucis, ca a avut probleme psihice, etc, dar parerea mea este ca ar fi trebuit sa fie preocupati de Malina cand traia si nu acum. Cu forta as fi dus-o la psihiatru. As fi legat-o in camasa de forta si tot nu as fi lasat-o singura sa recurga la ce a recurs. Asa ar fi facut un prieten adevarat.

Acum vreun an cand C. , o foarte draga prietena a noastra a lesinat cand a iesit dintr-un club din cauza nemancatului si lipsei de vitamine, ne-am prezentat imediat la ea acasa si i-am facut o teorie de nu s-a vazut sa puna mana sa se hraneasca sanatos, bla, bla, bla bla...Zuza G baremi o cicaleste si acum :) Dar daca Doamne fereste ne-ar fi zis vreodata ca ar avea vreun gand de sinucidere.... Doamne fereste! Cu siguranta nu ne-am fi resemnat cu asta si atat.

Acum vad ca il acuza pe acel Seby ca el ar fi cauza mortii Malinei. Habar nu am, ca nu stiu ce s-a intamplat intre ei. M-a iritat insa faptul de cat de iritat era Calin Geambasu ca vezi domnule parintii lui Sebi nu-l lasau cu Malina si spuneau de ea ca e o "baba ramolita". Sa ma ierte Dumnezeu de ce spun acum, dar sunt mama de baiat si cred ca as innebuni daca la 25 de ani, in floarea varstei mi-ar aparea la usa cu una de 37 de ani, divortata si posibil labila psihic.....

Ah, si inca ceva: Eu cand o sun pe mama mea si sunt bolnava sau sunt suparata, nu trebuie decat sa spun "Alo" sau "Da" si mama ma intreaba: "Ce ai? Esti suparata/bolnava?". Fereasca Dumnezeu sa spun ca da, ca se urca in masina si vine de la Alexandria la Bucuresti. Dar mama mea e mai intai de mama si nu vedeta si nu o intereseaza daca afla presa ca fiica ei se simte rau sau bine....

PS: Despre prietenie....Acum vreo cativa ani locuiam singura intr-o garsoniera din Brancoveanu. Nu eram casatorita, nu aveam iubit. Intr-o dimineata, chiar daca era o vara caniculara m-am trezit cu cea mai mare gripa din viata mea - febra 42, dureri ingrozitoare de cap si de gat. O prietena, Simona, care dormise la mine cu o seara inainte s-a oferit sa se duca la farmacie sa-mi ia pastile si sa-mi cumpere si ceva de mancat. Mai intai a facut un dus de vreo ora, apoi s-am machiat inca vreo ora si a plecat spre farmacie. A trecut o ora, au trecut doua, trei...Simona nu mai aparea. La telefon nu raspundea. A venit la 12 noaptea, extrem de fericita ca s-a impacat cu iubitul ei, cu medicamentele promise si cu o pizza de la Pizzeria La Cucina din Marriot (de asta aveam eu nevoie....). Prietena adevarata, nu? Norocul meu a fost ca intre timp am sunat-o pe Zuza G care a lasat facultate si tot si s-a "teleportat" la mine cu medicamente, mi-a facut ceai, supa....A stat langa mine aproape o saptamana pana mi-a trecut gripa. Imi facea ceaiuri, imi dadea pastilele, facea glume ca sa mai uit de durerea de cap. era asa de amuzanta ca in momentele foarte dese si lungi cand eu dormeam ea facea plaja in costum de baie pe balcon si ma intreba de acolo daca mai am nevoie de ceva :)) O zuza pe care nu ai cum sa nu o iubesti!