foto: Alex Galmeanu |
Poate nu realizăm întotdeauna, însă fiecare dintre noi jucăm un rol, zi de zi, clipă de clipă şi dacă ne îndoim de calităţile
actoriceşti de care am putea da dovadă pe un platou de la Hollywood ar trebui să
ne analizăm în oglindă reacţiile pe care le avem atunci când vorbim la telefon
cu o prietenă dragă, când ne bucurăm de o veste bună, când suntem trişti, când
suferim, chiar şi atunci când vorbim pe chat.
Zâmbim şi noi odată cu cele două puncte şi paranteza prin care schiţăm zâmbetul
sau, dimpotrivă, mutriţa tristă şi chiar mă gândeam la un moment dat cât de
plictisitoare, fără sare şi piper sunt conversaţiile virtuale cu o persoană
care nu foloseşte emoticoane. Discuţia este oricum fadă pentru că nu se petrece
face to face, fără smiley-uri, papiţoi care râd sau plâng, inimioare şi
pupăcioşi, nemaiavând chiar nici un farmec. Nu ştii dacă persoana de la capătul
celălalt al tastaturii râde sau este trist, iar simplul fapt că îţi scrie
lucrul acesta nu contează atât de mult dacă nu-i vezi reacţia dezvăluită de un
simplu emoticon. Şi mă gândeam cât de ciudată ar fi situaţia în care persoana cu
care ai purta o discuţie faţă în faţă nu ar avea absolut nici o expresie pe
chip, iar gândul mi-a zburat instantaneu spre acele persoane care aleg să-şi
"îngheţe" muşchii faciali prin operaţii estetice extreme menite să le
scape de riduri.
Citeam undeva că, folosite în sms-uri, e-mail-uri sau pe
diverse chat-uri, emoticoanele produc modificări importante în activitatea
cerebrală, acele fete vesele, triste, plângăcioase sau care râd cu gura până la
urechi având un impact psihologic asupra minţii umane. Mutriţele virtuale au
aproape acelaşi impact cu expresiile reale ale persoanei cu care ai purta o
discuţie faţa în faţă.
Eu mă declar o utilizatoare extremă de emoticoane. Nu
pot trimite un e-mail fără să ataşez cel puţin un zâmbet, nu-mi pot lua "la
revedere" pe chat fără să trimit un pupic virtual şi nu pot să nu tastez
un papiţoi care râde cu poftă dacă eu chiar fac acest lucru în realitate.
Nu
doar o dată, aceste "scăpări" m-au dat de gol la birou când îmi
minţeam şeful că scriu de zor un articol pentru care aveam un deadline cu două
ore în urmă, iar mie îmi zâmbeau ochii şi colţurile gurii erau ridicate în semn
de zâmbet cu greu stăpânit pentru că pe Facebook îmi scria cineva ceva
sensibilizator de corazon :)
Una dintre prietenele mele este absolut convinsă că
mi-am greşit vocaţia şi că aş putea fi o mare actriţă. "Băi, faci nişte
feţe atunci când povesteşti ceva amuzant de scoţi omul din cea mai neagră
depresie. Nimeni nu se strâmbă, nu dă ochii peste cap şi nu se uită cruciş ca
tine. Strângi buzele într-un stil de neimitat, scoţi limba,
închizi un ochi sau te holbezi, iar când râzi, oh Doamne, când râzi poţi să fii
în toiul unei înmormântări că ar rade toată lumea de râsul tău, cu
siguranţă!".
Evident că acum am un rânjet până la urechi când îmi amintesc
lucrurile acestea! :))
Nu mă tem că mi se accentuează ridurile din jurul ochilor
de la prea mult râs şi nici cuta dintre sprâncene de la prea mult entuziasm cu
care povestesc una, alta.
Cred că mi se trage din familie, oricum. Bunicul meu,
atunci când povesteşte ceva, fie un fapt cât de banal, face nişte mutre, îşi
pune în mişcare toţi muşchii feţei, trece prin toate reacţiile posibile şi
imposibile, face gimnastica facială de cu zori şi până-n seară.
Mama la fel.
Şi
dacă îmi lauda sarmalele pe care tocmai le-a scos din cuptor, păi parcă-i luată
de pe scena unui teatru.
Şi nici eu nu am sărit departe de trunchi. Cum s-a
stabilit, strâmbăciunile mele nu le are nimeni! Poate din această cauză nu-mi
lăsa o impresie foarte bună persoanele care povestesc ceva voit amuzant cu
dinţii încleştaţi şi ochii imobili sau care, dimpotrivă, se declară trişti şi
suferinzi, fără ca expresia feţei lor să fie convingătoare în acest sens.
Încerc să mă feresc de astfel de roboţi, aşa cum Harap-Alb se ţinea la distanţă
de Omul Span şi Omul Roşu! :)
Indiferent cât ne-am chinui să adoptăm o mină
veselă atunci când sufletul ne plânge, nu ne prea iese figura pentru că
expresia feţei ne trădează în faţa celor din jur, mai ales a persoanelor care
ne cunosc prea bine.
Totodată, n-am putut niciodată suferi la comandă, doar
pentru că dă bine într-o anumită situaţie, pentru a fi în rând cu lumea
suferindă la rândul ei în mijlocul căreia te afli.
Eu când vreau să râd, râd.
Şi legat de treaba asta, o prietenă bună îmi spune, la un moment dat: "Nu mai spune în viaţa ta altceva decât simţi pentru că se vede pe fata ta când minţi! Dacă îţi place un bărbat (şi atunci era vorba de unul anume), nu încerca să minţi ca nu este adevărat pentru că ţi se luminează chipul când îl vezi şi ai un zâmbet tâmp pe fată. Cât ai încerca să-ţi ţii buzele lipite, zâmbetul ăla anume, pe care doar atunci când îl vezi pe el îl ai, îţi scapă numaidecât. Şi când eşti supărată, la fel. Indiferent cât ai încerca să negi, eşti cel mai ne-robotic om pe care l-am văzut vreodată. Tot ce-i în interiorul tău ţi se citeşte pe chip!".
Şi am observat şi eu lucrul acesta, mă cunosc de vreo 31 de ani şi-un pic, e de înţeles că-mi ştiu fiecare pliu al pielii, fiecare cută, fiecare rid de expresie, ştiu cum se strânge pielea în jurul ochilor atunci când râd cu poftă sau doar zâmbesc, îmi cunosc cutele din jurul buzelor care se formează când mă strâmb sau mă maimuţăresc, iar atunci când mă joc cu un câine sunt bună de filmat!
Nu întotdeauna îmi place de mine - credeţi-mă, pot scorni nişte mutre horror!-, dar prin comparaţie cu roboţeii fără expresii sau, şi mai rău, cu nefericiţii care au exagerat cu botoxul şi păstrează aceeaşi expresie pe chip şi atunci când plâng în hohote şi atunci când râd cu poftă, parcă mă îndrăgesc aşa cum sunt!
Eu când vreau să râd, râd.
Şi legat de treaba asta, o prietenă bună îmi spune, la un moment dat: "Nu mai spune în viaţa ta altceva decât simţi pentru că se vede pe fata ta când minţi! Dacă îţi place un bărbat (şi atunci era vorba de unul anume), nu încerca să minţi ca nu este adevărat pentru că ţi se luminează chipul când îl vezi şi ai un zâmbet tâmp pe fată. Cât ai încerca să-ţi ţii buzele lipite, zâmbetul ăla anume, pe care doar atunci când îl vezi pe el îl ai, îţi scapă numaidecât. Şi când eşti supărată, la fel. Indiferent cât ai încerca să negi, eşti cel mai ne-robotic om pe care l-am văzut vreodată. Tot ce-i în interiorul tău ţi se citeşte pe chip!".
Şi am observat şi eu lucrul acesta, mă cunosc de vreo 31 de ani şi-un pic, e de înţeles că-mi ştiu fiecare pliu al pielii, fiecare cută, fiecare rid de expresie, ştiu cum se strânge pielea în jurul ochilor atunci când râd cu poftă sau doar zâmbesc, îmi cunosc cutele din jurul buzelor care se formează când mă strâmb sau mă maimuţăresc, iar atunci când mă joc cu un câine sunt bună de filmat!
Nu întotdeauna îmi place de mine - credeţi-mă, pot scorni nişte mutre horror!-, dar prin comparaţie cu roboţeii fără expresii sau, şi mai rău, cu nefericiţii care au exagerat cu botoxul şi păstrează aceeaşi expresie pe chip şi atunci când plâng în hohote şi atunci când râd cu poftă, parcă mă îndrăgesc aşa cum sunt!
Niciodată să nu spui niciodată, sper doar să-mi lase Cel de
Sus mintea întreagă şi să nu ajung vreodată în situaţia disperată de a-mi
injecta în piele diverse substanţe care să-mi ucidă ridurile pentru că cele de
bătrâneţe ar muri şi ele odată cu cele de expresie. Iar eu, fără expresiile
mele, n-aş mai fi eu!
Încerc, pe cât pot, să am grijă de pielea mea pentru a
continua să mă simt bine în interiorul ei până la adânci bătrâneţi pentru că în
timpul vieţii mele nu cred să se inventeze elixirul pentru tinereţe fără
bătrâneţe, a pielii cel puţin.
Iar la metode extreme exclus să apelez vreodată,
aşa că merg pe principiul "mai bine să previn decât să tratez".
Şi
folosesc cu conştiinciozitate Eucerin. Gama Eucerin Volume-Filler, în toată splendoarea
ei: crema de zi, crema de noapte şi crema pentru ochi.
Şi acum să vă explic de ce sunt minunate aceste produse şi
de ce fericirea vine, uneori, în chip de cremă! Pentru că sentimentul pe care
îl ai dimineaţa, când te trezeşti nervos că n-ai dormit suficient, alarma a
sunat mult mai devreme decât ţi-ai fi dorit şi, cu ochii cârpiţi de somn şi
nervii în piuneze, te uiţi în oglindă de la baie şi vezi un chip luminos, o
piele fermă, întinsă şi apoi o atingi şi o simţi catifelată, nu se compară cu
nimic! Începi ziua cu zâmbetul pe buze, fără teamă că acesta ţi-ar putea
accentua un râd!
Formula Eucerin VOLUME-FILLER combină trei ingrediente
active:
• Magnololul, un extract din
magnolie, îmbunătăţeşte aspectul pielii activând şi stimulând multiplicarea
celulelor ce generează de până la trei ori mai mult volum pielii.
• Oligopeptidele stimulează metabolismul pielii
acţionând asupra reţelei fibrelor de colagen, conferind fermitate.
• Acidul hialuronic optimizează hidratarea
pielii şi reduce ridurile.
Studiile clinice şi dermatologice au demonstrat că
gama de produse Eucerin VOLUME-FILLER ajută la restabilirea volumului facial,
redefinirea conturului feţei, restaurarea fermităţii pielii şi reducerea
ridurilor.
În plus, produsele au FPS 15 şi protecţie UVA împotriva radiaţilor
solare, contribuind la prevenirea îmbătrânirii premature a pielii.
- VOLUME-FILLER Cremă de zi pentru ten uscat: crema oferă o îngrijire intensivă şi protecţie împotriva radiaţiilor solare datorită FPS 15. Indicată pentru tenul uscat, crema reprezintă o foarte bună bază de machiaj şi este non-comedogenică. Preţ: 108 RON (50 ml)
- VOLUME-FILLER Cremă de noapte: crema ajută la regenerarea celulară pe timpul nopţii datorită dexpanthenolului. Ideală pentru toate tipurile de ten. Preţ: 112 RON (50 ml)
- VOLUME-FILLER Cremă pentru ochi: special creată pentru zona sensibilă din jurul ochilor, reprezintă o foarte bună bază de machiaj. Preţ: 97 RON (15 ml)
In incheiere, va invit pe www.manifestpentruexpresivitate.com sa cititi si povestile celorlalte iubitoare de Eucerin, femei frumoase care se simt bine in pielea lor si care sunt constiente ca o expresie bine plasata, la timpul ei, face cat o mie de cuvinte!
Super tare,arati trasnet :)
Primele doua poze cu tine sunt geniale!
Trimiteți un comentariu