Eu am copilarit la tara. Recent, chiar imi spunea cineva ca sunt foarte norocoasa ca am avut "tara". Si inca o mai am, din fericire! Sper ca si copiii mei sa stie ce-i aia "tara" si sa se bucure de tot ce ofera viata la tara. Si acum cand scriu, am piele de gaina si parca simt miros de iarba, de pamant, de copaci infloriti, de lemne trosnind in soba, de fum care iese iarna pe cos. "Tara" este un Univers aparte pe care nu toata lumea are sansa sa-l cunoasca, mai ales de mana unei bunici. Privind acum, in urma, simt ca am avut cea mai frumoasa si curata copilarie, iar parte din ea - bunica mea- inca mai este prezenta ca sa-mi aminteasca zi de zi ce bogata sunt!
De multi ani locuiesc departe de acest Univers magnific, de aceasta sursa de energie buna si frumoasa, de puritate si curat, de bine si simplu. Nu ma simt completa de cand se intampla asta. Nu-mi displace viata intr-un oras mare, dar de multe ori obosesc. Aglomeratia, claxoanele, noxele, barfele, rautatea ma seaca. Ma golesc de ce e bun, simt cum ma secatuiesc si apare nevoia de a reincarca bateriile. Cand nu pot altfel, merg in parc si stau cu talpile goale pe iarba, pe pamant. Mi se intampla sa mi se umple ochii de lacrimi de frumusetea unei flori, a unui copac sau a unui boschet.
Uneori, prietenele mele rad pentru ca eu stiu toate denumirile de bălării, ierburi, copaci sau insecte.
Le stiu pentru ca am crescut cu ele, pentru ca bunica - inima si sufletul meu tot- este cea mai mare iubitoare de natura pe care am intalnit-o pana acum! Pentru ca vorbea cu florile si cu iarba pe care o culegea pentru orătăniile din gospodarie, pentru ca o bucura un braț de iarba frageda asa cum simt eu acum cand ies din parfumerie cu o noua achizitie, pentru ca ocrotea si ingrijea si iubea toate vietatile care ii apareau in cale.
O face si acum, dar mai greu. Batranetea...
Chiar ii spuneam acum cateva seri ce norocoasa este sa aiba viata pe care a avut-o si o are! Eu eram in trafic, coada de masini, claxoane, stres si nervi. Aer greu de respirat, canicula, oameni cu chipuri uratite de stres si viata grea... Ea era pe bancuta, in fata casei si se bucura de mirosul de gradina proaspat udata. Cantau greierii si imi spunea ce liniste este!
"Ce liniste este!". Cat de straina ne este, multora dintre ei, aceasta afirmatie. Ce greu si rar spunem lucrul asta.
Inainte sa plec la Sibiu, la invitatia agentiei Travel Communication, ii spuneam unei prietene cat de dor imi este de tara! Cat de mult imi lipseste o gura de aer proaspat, o clipa de relaxare, o oaza de verde...
Si am aflat ca vom vizita ASTRA. Citisem mult despre muzeul in aer liber din Sibiu, fara sa ajung vreodata sa-l vizitez. M-am bucurat ca si cand! :)
96 de hectare, 400 de case.
Asta inseamna Astra Sibiu!
Si daca ai avut "tara" si daca nu, trebuie sa vizitati locul aceasta magic din Sibiu!
Conceput sub egida Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român – instituţie înfiinţată în 1861 -, Muzeul ASTRA – pe atunci Muzeul Asociaţiunii – a vernisat prima expoziţie în 19 august 1905.
Muzeul s-a născut din dorinţa românilor ardeleni de a-şi defini propria identitate etnoculturală, în conglomeratul etnic al Imperiul Austro-Ungar şi pe fondul emancipării culturale a tuturor popoarelor din centrul şi sud-estul Europei.
Loc ideal pentru păstrarea spiritului românesc autentic, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului este aşezat într-un adevărat paradis, în rezervaţia naturală „Dumbrava Sibiului”. Dispunând de un lac şi de peste zece kilometri de alei, muzeul prilejuieşte plimbări de tot felul, de la clasicul mers pe jos, până la un scurt tur cu trăsura, cu sania sau cu barca. Vegetaţia luxuriantă îi ajută pe oameni să respire aer curat, dar şi să ignore pentru câteva minute sau ore agitaţia obişnuită a oraşului.
AICI gasiti cateva motive importante pentru care sa ajungeti la aceasta splendoare din Sibiu!
Am facut multe fotografii in acele doua zile petrecute la Sibiu, insa nici una dintre ele nu surprinde cu adevarat emotia pe care o simtiti pasind pe ulitele satului recreat acolo. Experienta este ca o intoarcere in timp, la origini, la momentul in care gadgeturile si wifi si superificialul lumii de astazi nu pusesera stapanire pe noi!
Ce nu trebuie sa ratezi daca ajungi aici:
- biserica din lemn de la Dretea – datează din 1672 și se spune că ar fi cel mai vechi monument din muzeu
- casa de cioban din Mărginimea Sibiului ce datează din 1854, colorată în albastrul denumit “Mândră Mărie” ce denota bogăţia celui care locuia în ea
- ”casa cu blazoane” din Chiojdu (Buzău), de pe bancnota de 10 lei, pe al cărei foișor e scrijelit anul 1835
- moara de apă din Poieni (Sibiu), de pe bancnota de 200 lei
- casa-școală din Stănești (Alba), unde se spune că ar fi învățat carte Avram Iancu
Muzeul Civilizaţiei Transilvane ASTRA, parte integrantă a Muzeului ASTRA, aduce în faţa vizitatorilor săi lumea tradiţională a fermecătoarei Transilvanii multietnice. Colecţiile de textile, broderie, ceramică, lemn, icoane şi obiecte de cult, fotografie şi clişee pe sticlă ascund şi se dezvăluie în poveşti.
Muzeul, prin întreg patrimoniul său impresionant şi atractiv, însumând cca. 50.000 de obiecte, propune o reîntoarcere spre Frumosul firesc al obiectului tradiţional într-o expunere modernă şi interactivă.
Într-un peisaj de vis din DUMBRAVA SIBIULUI care l-a făcut pe reputatul muzeolog olandez Bernet Kempers, încă din anul 1966, să numească muzeul sibian "cel mai frumos muzeu în aer liber din Europa" cu păduri răcoroase și poieni însorite, străbătute de un râuleț ce mișcă roțile morilor de apă, având în mijloc un lac de 6 hectare, în care se oglindesc morile de vânt dobrogene și construcțiile pescarilor din Delta Dunării și pe care sunt expuse mori și poduri plutitoare (la care se ajunge cu lotcile pescărești ancorate la debarcader), se află cel mai mare - ca teritoriu, mai bogat - ca patrimoniu și mai original - în concepția tematică, muzeu în aer liber din România și printre cele mai reprezentative instituții de acest gen din Europa.
Vei găsi aici peste 23 de mori diferite, cu înălțimi de aproape 15 metri, iar cea mai veche dintre ele datează din 1833.
Tot aici am vazut o colectie impresionanta de ii, poate cele mai frumoase intalnite pana acum!
Va las cu cateva fotografii (needitate) pe care le-am facut la Sibiu! :)
Felicitări draga mea pentru articol foarte frumos! Poze frumoase si un loc minunat care imi aduce aminte de copilărie!
Trimiteți un comentariu