La multi ani, copile!

Nu tin minte sa fi facut ceva special de 1 Iunie, acum sau vreodata, pe cand puricele se potcovea cu 99 ocale la un picior si tot mai sarea in sus :) Pe vremea noastra, a copiilor nascuti inainte de '89 nici nu se dadea vreo mare importanta Zilei Copilului. Este frumos acum ca exista clovni si baloane, Hanna Montana sau povesti ascultate la i-pod. Noi aveam Mihaela, guma Turbo sau patine cu rotile. Ah, si mai aveam elasticul cu care ne jucam in fata blocului de la pranz, dupa scoala si pana seara tarziu. Avem picioarele zdrelite si o febra musculara de nedescris, insa zambeam cand puneam capul pe perna. Si mai aveam un munte de pietre cu care construiam un castel si apoi il daramam cu mingea. Si mai aveam pomi pe langa bloc pe dupa care ne ascundeam si ce mai radeam atunci cand eram descoperiti. Ce frumos era!
Nu aveam calculatoare, dar nici ca le duceam lipsa. Indata ce au aparut, au omorat o parte din copilarie. Cei mai frumosi si inocenti ai din viata unui om nu inseamna jocuri pe calculator si nici macar Disney Channel. Nici McDonald's. Nici Barbie ultimul racnet care costa cat intretinerea pe o luna. Noi socializam in parc, la scoala sau in fata blocului, nu pe Hi5 sau Facebook. Stiam sa vorbim si sa ne imprietenim si aveam in vocabular ceva mai multe cuvinte decat "Cf?", Asl pls" sau "Nb". Copii de demult erau rosii in obraji, vioi, curiosi, plini de energie. Nu erau obezi si nici nu se tavaleau pe jos ca vor saorma si coca-cola. Nici nu vorbeau urat pentru ca injuraturile care implica diverse organe nu se auzeau la orice colt de strada.
Cand mergeam la mare construiam castele de nisip in buza valurilor si nu stateam sub umbrela cu jocul video in brate. Nici nu faceam exces de guma sau bomboane pentru ca nu aveam si pentru ca "saracia" de atunci ne ajuta sa fim sanatosi.
A fost frumoasa copilaria noastra! Depinde de noi sa o facem la fel de frumoasa si pentru copiii nostri!
La multi ani, copii mici si mari!