Eu beau zilnic ceai verde! Tu?

Anul trecut, fix pe vremea asta, va spuneam ca sunt dependenta de Lipton verde si ati sarit cu gura pe mine ca este plin de prostii si ma sfatuiati parinteste sa nu mai beau! Ei bine, sa fiu sigura ca Liptonul verde nu este numai fooooarte gustos, ci si benefic pentru organism, am intrebat o persoana foarte avizata sa-si dea cu parerea, medicul Gheorghe Mencinicopschi, si am aflat de la dumnealui ca
nu trebuie sa-mi fac probleme. Liptonul verde chiar contine ceai verde, iar zaharul din compozitie nu este intr-o cantitate care sa faca rau:)

In urma discutiei, am mai aflat, desi stiam deja, ca n-am mai fi bolnavi daca am bea maxim opt cesti de ceai verde pe zi. Nu mai mult pentru ca poate face rau. Trist este ca, in urma unui studiu, s-a constatat ca romanii nu beau ceai verde atat cat ar trebui, multi dintre cei pe care ii cunosc eu afirmand chiar ca nu au baut niciodata nici macar o gura de ceai verde. Si normal ca eu am inceput sa-i trag de urechi si sa propovaduiesc ceaiul verde de zici ca imi da cineva comision din vanzari :-))

Am baut ceai verde de toate felurile existente pe piata, cu arome si fara, pliculete sau frunze, iar momentan savurez in fiecare dimineata si seara cate o cana mare de ceai verde facut din frunze, pe care l-am cumparat din Plafar, si caruia ii adaug putina miere si cateva picaturi de lamaie.

Si apropo, nu exista ceai de musetel, de sunatoare sau de fructe de padure. Acelea sunt infuzii, ceai se spune numai ceaiului verde, respectiv negru! Si mai trebuie sa stiti ca nu se toarna apa clocotita peste frunzele de ceai verde, ci apa fierbinte. Asadar, nu se lasa apa sa clocoteasca si se ia de pe foc atunci cand pe fundul ibricului apar bule micute, iar infuzia este ideal sa nu depaseasca 3-5 minute.

In continuare va las sa cititi cateva chestii foarte interesante despre ceaiul verde:

Ceaiul verde este un tip de ceai obtinut din planta Camelia sinensis. Prin oprirea procesului natural de fermentatie acesta se diferentiaza de alte tipuri de ceai cum ar fi ceaiul oolong sau ceaiul negru care provin din aceeasi planta. Imediat dupa cules frunzele sunt trecute prin abur, uscate iar apoi rulate impiedicand procesul de fermentatie.

Compozitia ceaiului verde este formata din uleiuri esentiale, teină, tannini catechici, aminoacizi, vitamina C, proteine, calciu, fluor si altele. Toate aceste componente fac din ceaiul verde un excelent antioxidant, diuretic, stimulator cerebral, stimulator al proceselor de ardere a grăsimilor şi factor de protecţie anticancer.

Ceaiului verde îi sunt recunoscute calităţile antioxidante şi s-a descoperit că polifenolii ce îi conţine sunt antioxidanţi de 20 de ori mai puternici decât vitamina E.

Uleiurile esenţiale pe care le conține ajută la scăderea nivelului colesterolului din sânge. Cofeina din ceaiul verde acţionează ca stimulent uşor şi, spre deosebire de cofeina din cafea, care îşi face efectul imediat, se eliberează mai încet în organism, prelungind starea de bine. De asemenea, acest tip de cofeină ajută la activarea metabolismului şi a sistemului digestiv, contribuie la purificarea organismului de toxine, stimulează circulaţia şi previne afecţiunile cardio-vasculare. Polifenolii din ceaiul verde contribuie la reducerea absorbţiei grăsimii în sânge şi prin urmare, la scăderea colesterolului, conducând astfel la reducerea greutăţii corporale.

Potrivit unui studiu prezentat la întâlnirea anuală a Asociaţiei Dietetice Americane (ADA) din octombrie 2005, ceaiul verde conţine mai mulţi antioxidanţi flavonoizi, în special catehină, decât orice alt aliment sau băutură. Acest tip de antioxidanţi joacă un rol important mai ales în menţinerea sănătăţii inimii.

Ceaiul verde cald, este extrem de benefic pentru sănătate. Studii recente arată că persoanele care consumă mai mult ceai verde vor fi mai puţin predispuse la diabet, obezitate, infarct sau alte boli cardiovasculare. Cel rece este răcoritor și, de asemenea, bun pentru sănătate.

Exemple de ceaiuri verzi japoneze

Gyokuro (tradus “roua pretioasa”) – este unul dintre cele mai rafinate si scumpe ceaiuri de umbra si este recomandat celor initiati in arta ceaiului

Tenbu (tradus “dans divin”) – este recoltat primavara si are un gust “iodat si marin, destul de accentuat”

Matcha – dupa uscare, frunzele acestui ceai sunt zdrobite cu pietre de moara si transformate intr-o pudra fina (merita de cautat informatii despre acest ceai, indeamna la un ritual mai special, veti ramane uimiti)

Tenko (numit si “parfumuri ceresti”)

Tencha – frunzele acestui ceai nu sunt rulate, ci raman sfaramate neregulat; ceaiul este mai putin accentuat decat Matcha sau Gyokuro

Kabuse – contine muguri si frunze foarte tinere

Bancha – provine din frunzele mai groase, culese la a doua sau a treia recolta.

Sencha – reprezinta 80% din productia japoneza; are un gust persistent, usor acrisor

Yamabuki – ceai de calitate superioara fiind cules din prima recolta

Fukamushi – un Sencha care a stat mai mult timp la abur; are un gust pronuntat

Kikio – ceai de calitate superioara si prezinta arome puternice.

Regulile de baza in prepararea ceaiului in Japonia  

Ceaiul japonez se prepara diferit de ceaiul chinezesc. Astfel, sunt folosite cesti cu gura larga ce au si capac sau ceainic japonez (ca sa va faceti o idee cu privire la dimensiunea ceainicului, acesta trebuie sa respecte principiul “Cu atat mai bun e ceaiul, cu cat mai mic e ceainicul”). Se recomanda ca ceainicul sa fie din lut ars care sa aiba o sita incorporata, pentru a putea realiza mai multe infuzii. Apa este cea care ofera calitatea ceaiului; nu trebuie sa fie de la robinet! este de preferat apa de izvor sau cea plata. Aceasta se incalzeste, iar in momentul dinainte de clocot se ia de pe foc si se lasa putin sa se raceasca. Ceaiul este cu atat mai bun, cu cat apa este mai putin fierbinte. Temperatura potrivita este de 60 grade Celsius pentru ceaiurile premium, 70 grade Celsius pentru ceaiurile intermediare si 80 grade Celsius pentru ceaiurile de calitate inferioara. Daca apa este mai putin fierbinte, atunci timpul de infuzare este mai lung (intre 50-150 de secunde).

Exemple de ceaiuri verzi chinezesti

Huo Qiang – este unul dintre cele mai bune si scumpe ceaiuri chinezesti. Frunzele uscate sunt rasucite (manual, ceea ce e uimitor!) ce se desfac in timpul infuziei. Recomandat cunoscatorilor.

Tao Ping Hou Kui – este un ceai rar, recoltat la altitudine; este cunoscut pentru aroma sa de orhidee.

Lung Ching – sau “Fantana dragonului”, este recomandat cunoscatorilor.

Rolling Cloud – un ceai de o calitate inalta, si cu un pret pe masura.

White Monkey – frunzele acestui ceai sunt ondulate, cu varfurile albe. Este usor dulce si parfumat.

Lu An Gua Pian – prezinta un gust usor amarui de urzica sau de frunze de papadie.

Chun Mee – se traduce “spranceana de batran”; frunzele ceaiului sunt asemenea unor taitei marunti; are o aroma asemanatoare cu cea a mentei.

Mao Feng – are frunze lungi, ondulate si un gust usor piperat si amarui. Se alege de regula recolta de primavara unde sunt culesi mugurii.

Huang Hua Yun Jian – frunzele sunt ca niste ace lungi; are un gust usor sarat.

Mao Jan – fiind un ceai digestiv, se recomanda a fi servit la sfarsitul meselor.

Xu Ya – are frunze ceva mai mari decat alte ceaiuri verzi chinezesti; are “un miros discret de iod si gust putin afumat”.

Tian Mu – un ceai elegant, recomandat incepatorilor

Gunpowder – “pulbere de mici perle care se deschid plesnind in momentul infuzarii” (ce nebunie trebuie sa fie acolo!). Poate fi baut atat singur, cat si insotit de frunze de menta.

Sencha – este un ceai chinezesc, insa preparat in stil japonez (trecut prin abur).

 

Regulile de baza in prepararea ceaiului in China 

1. ceainicul trebuie incalzit cu apa clocotita sau la abur

2. se adauga frunzele de ceai (de preferat direct in ceainic)

3. se asteapta in jur de 2-3 minute pana cand ceaiul incepe sa se deruleze

4. dupa derularea frunzelor de ceai, se toarna apa fierbinte (70-80 grade Celsius) si se asteapta inca 2-3 minute pentru a putea fi servit.