Iarna la mare

E frumoasa, nu? Mai mult decat frumoasa, chiar! Este unica, imposibil de asemuit in frumusete cu orice altceva, capabila sa trezeasca sentimente si trairi cum putine lucruri si chiar oameni o pot face.
Pentru mine, marea este o fiinta. Plang la intalnirea cu ea, imi fabrica doruri pe care nu le pot stapani siroaie de lacrimi, imi face inima sa bata, pielea sa furnice, ma face sa alerg spre ea.
Niciodata nu am putut merge relaxata, calma, in pas domol spre mare. Mai cu seama daca a fost vorba despre prima noastra intalnire dupa mult timp. Intocmai ca o fiinta draga, ma face sa grabesc pasul, sa fiu nerabdatoare, emotionata, sa alerg, sa nu tin cont de privirile banuitoare, sa nu ma intereseze ce ar putea crede cei care ma vad cu lacrimi in ochi.

Intre mine si Ea este o relatie speciala. Era un vers - "Marea te cheama la ea". Da, pe mine ma cheama, indiferent de anotimp, de locul in care as fi, de momentul in care m-as situa sufleteste, bun sau rau. Ba chiar as putea spune ca in momentele mele urate ma cheama si mai intens. Parca ar simti ca am nevoie de o vindecare, de un alin, de o conexiune, de un boost de energie. De fiecare data cand mi-a fost rau si am fost la pamant, am simtit nevoia sa merg la mare. Stau si o contemplu, zeci de minute cateodata. Ii analizez valurile, mirosul, sunetele. A ador si ea ma adora. Stiu si simt asta de fiecare data cand ne intalnim. Ba chiar si atunci cand privesc fotografiile.

     style="display:inline-block;width:336px;height:280px"
     data-ad-client="ca-pub-4096016691578442"
     data-ad-slot="4190296451">

Din acest motiv am tendinta sa fac zeci si sute de fotografii cand ajung la mare. Vreau sa o cuprind in toata splendoarea, sa iau cat mai mult din ea cu mine, sa o am si cand nu sunt acolo, sa-i suprind fiecare val, sa-mi pot recrea acasa, doar privind pozele, sunetul si mirosul marii.
Niciunde nu sunt mai fericita decat la malul marii. Poate ca intr-o alta viata am trait langa mare. Nu stiu. Asa m-am gandit. O iubesc prea mult, atat de mult, incat stiu sigur ca legatura asta a noastra speciala vine din alte timpuri, mai veche decat timpul meu.
Am fost s-o vizitez saptamana trecuta. Am gasit-o la fel de frumoasa. Fantastic de frumoasa, de calma si linistita. Adia briza, imi inghetasera mainile pe scoici si pe telefon, dar nici ca mi-a pasat. Eram acolo, intr-unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pamant si doar asta conta.
Te iubesc, draga mea!
Ajuta-ma sa ne revedem curand! Stii tu regula aia cu Universul care contribuie la realizarea dorintei? Intotdeauna ne-a ajutat, stii bine!
Cheama-ma si se va gasi o cale sa ne intalnim! 😊
💖💖💖